Cand eram in scoala, profesorul de matematica ne spunea ca nu putem sa ajungem departe daca nu o luam cu inceputul, ca baza cunostintelor este cea care sustine piramida care se cladeste in ani…asa mi se pare ca este si intr-o relatie.

Ma uit in urma la relatia cu B si realizez ca noi nu ne-am cladit casnicia pe o baza solida.Totul s-a rezumat la minciuni de la bun inceput…ne-am ascuns de familiile noastre, nu le-am spus decat in al 15lea ceas, ca sa spun asa si ne-am mintit unii pe altii. Am vrut sa urcam multe trepte deodata si din pacate nu a fost nimeni langa noi ca sa ne spuna ca atunci cand urci repede,cazi la fel de repede.

Am ramas cu anumite intrebari care inca ma racaie…”cum ar fi fost daca ar fi fost” si tot asa.Poate ceva din mine si-ar dori sa poata da timpul inapoi, sa schimbe ceva, iar cealalta parte s-a comformat cu ideea ca asa a fost sa fie.

Ma uimeste foarte tare faptul ca o iubire poate sa se stinga atat de repede…oare cum anumite chestii mici pot distruge o chestie atat de mare? Nu am putut privi cum se strica acel castel din carti de joc si am pus la loc din cartile care tot cadeau, dar nu am facut nimic altceva decat sa incetinesc acest proces irevocabil care avea sa se produca mai devreme sau mai tarziu, sa se duca tot naibilui…