Dupa istericalele de pe 13 , m-am decis sa plec dracului si uite asa, primul zbor pe care l-am gasit spre Marea Britanie a fost pe 16 de pe Otopeni pe Heathrow. Nu am fost niciodata pentru aceasta tara, nu pot spune ca am ceva anume ce imi place la ea, in afara de Bungalow 8 :)) , un fel de Bamboo al Londrei ca sa spun asa.Asa ca la 8:30 dimineata eram suita in avion, cu o geanta de marimi normale, ca deh… ultima data am plecat cu un geamantan si o gentuta si geanta de mana si cand m-am intors am platit 70 de kilograme in plus,mi-am cumparat toate prostiile.

Recalculand, geanta la cala, geanta de umar, incadrata in dimensiuni normale, Iphone cu casti (2 perechi chiar, pentru orice eventualitate) si multe ganduri, lasate la intrarea in avion. Am plecat fara sa privesc in urma, nu stiu cum se face de fiecare data, dar de cate ori plec spre Londra plec cu aceiasi stare sufleteasca, daramata as putea spune. In 2 ore si ceva aterizam, ca de obicei, turbulente, avionul sta sa se faca bucati,dar parca nu conteaza, nu simt nici macar un pic de teama in suflet. Iar control, pantofi ,curea jos, bagajul de mana, scoate laptopul mi-l verifica sa nu am prafuri prin el sau mai stiu eu ce alte substante ilegale, ajung la pasapoarte, se uita la mine, se uita la poza, stramba din nas, trec pana la urma. Imi venea sa ii spun , da, sunt romanca si care e problema? Nu am venit sa iti fur nimic din jegul tau de tara,numai  geanta care o am pe mana face cat salariul tau pe 2 luni.

Mi-am chemat un taxi, i-am dat adresa : Piccadilly 150, Londra. Dupa aproximativ o ora si ceva eram in camera mea de hotel. Ah, ce imi place mirosul de la ei, felul in care te primesc…la urma urmei , pentru ei conteaza ca ” banii sa aiba stema” , nu conteaza ca esti din Republica Moldova sau din Los Angeles.Program pentru azi : 1. Inchiriat masina, 2. sa-mi fac abonament,3. sa ma duc sa imi vizitez o prietena.

Voi continua…